* Amélie Nothomb, Dicţionar Robert de nume proprii, traducere de Irina Mavrodin, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2005. Plectrude, straniul personaj al cărţii, este o fată al cărei nume - ales dintr-o enciclopedie ca dintr-un oracol - pare să o hărăzească unui destin extraordinar. Cum va arăta însă acest "extraordinar"? Va fi el unul tenebros, tragic, date fiind auspiciile "criminale" sub care fata s-a născut (mama ei îşi ucide soţul, după care se sinucide)? Sau va fi unul sclipitor, cu happy-end-uri pentru toate încercările, ca la o eroină de basm? Amélie Nothomb nu refuză nici unul dintre aceste două posibile fire ale ursitei, ci le împleteşte halucinant, într-o urzeală graţioasă şi vioaie, asemenea unui şnur de mărţişor. În rest, scrie aşa cum scrie ea de obicei, indiferent ce

grozăvenii ar povesti: ca o zînă înţelegătoare şi delicată, uşor înveselită după cîteva bomboane cu lichior. Ceea ce rezultă este o carte fermecător de senină, expeditivă şi isteaţă, o proză abundentă, deşi concisă şi liniară, o poveste inflaţionistă cu bună ştiinţă, în măsura în care aparentul grad zero al scriiturii este de fapt unul cu suficient de multe zerouri încît să ţină paritatea cu moneda forte a literaturii. Spectaculos este că, în ultimele patru pagini ale romanului, ambele predestinări se împlinesc. Cu cea tragică veţi avea însă o surpriză de-a dreptul... abisală. Veţi vedea cînd veţi ajunge acolo. În orice caz, nu faceţi greşeala de a citi înainte ultimul text de pe coperta a 4-a. Şi faceţi-vă un bine citind cartea cît mai repede, pînă nu apucă să se mumifice în catalogul cazurilor de referinţă cu care lucrează teoriile literare. Claudiu CONSTANTINESCU

* Amélie Nothomb, Dicţionar Robert de nume proprii, traducere de Irina Mavrodin, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2005. Plectrude, straniul personaj al cărţii, este o fată al căre