* Second Hand (România, 2005), de Dan Piţa. Petre (Mihai Călin) e un om rău. Petre ţine un club dubios. Petre se droghează. Petre pare să şi vîndă droguri. Petre violează virgine. Petre pare dornic să demonstreze, prin mimică şi ţinută, că face cît doi Naşi la un loc - Al Pacino şi Andy Garcia. Petre abuzează de briantină. Petre abuzează de simbolism - are în apartament o colivie plină de păsărele tînguitoare. Mamă, cît de rău e Petre ăsta! Cum a ajuns aşa rău? De unde vine? Scenaristul Radu F. Alexandru şi regizorul Dan Piţa ştiu răspunsul. El are numai trei cuvinte, dar trei cuvinte care s-au dovedit capabile să semene teroare în inimile cele mai tari. Ele sînt: "liceul de muzică". Da, acea legendară pepinieră de mafioţi şi violatori! Păi de-aia e Petre atît de rău. Ca şi altor capi ai lumii interlope, lui Petre îi place să ţină pe lîngă el vreo două-trei violoniste. (Piţa şi Radu F. sînt primii români care s-au încumetat să denunţe conexiunea arhicunoscută, dar mereu trecută sub tăcere, dintre cele două medii.) De una dintre ele, Andreea (Alexandra Dinu), el este chiar îndrăgostit; mai precis, e într-o stare pe care el însuşi, într-o conversaţie cu dublul său din oglindă, o analizează astfel: "Duhurile rele îmi spun s-o regulez, duhurile bune - să n-o regulez". Acuma, duhul cinematografului ar spune că o asemenea dilemă putea fi comunicată spectatorului şi prin tehnici mai subtile decît aceea În Care Un Personaj Începe Brusc Să Vorbească Singur, dar pînă la urmă, important e să se înţeleagă despre ce e vorba. E vorba despre un bărbat care se urăşte pentru că nu poate iubi şi care nu poate scăpa de chinul ăsta decît printr-un act odios, care să dea satisfacţie întregii sale uri. Ah, barosanii ăştia cu studii de muzică clasică! Pînă şi atunci cînd violează, ei au nevoie de motive serioase, livreşti, dostoievskiene. Piţa şi Radu F. par mînaţi de convingerea că