Conform unui studiu recent al Biroului International al Muncii, discutat in cadrul unei emisiuni a postului francez de radio Europe1, conditiile de munca din noile state membre ale Uniunii Europene sunt dominate de o hiperflexibilitate. Acest fapt aduce atat avantaje, cat si dezavantaje pentru economia tarilor respective. Hiperflexibilitatea muncii, care se traduce printr-o predominanta a contractelor de munca pe durata determinata (in general de trei luni de zile), poate fi interpretata si ca un atu competitiv al tarilor.

Problema subliniata insa de mediul de afaceri din Europa de Est referitor la acest sistem de munca specifica faptul ca, atunci cand un contract dureaza 3 luni, salariatul incepe sa se ingrijoreze de situatia sa inca din prima luna de munca. Aceasta poate duce simultan atat la o crestere a randamentului muncii, cat si la destabilizarea sa. Un acelasi salariat poate dispune simultan, in aceeasi intreprindere, de doua contracte diferite: un contract clasic care respecta directivele europene si un contract de munca independent, care ii permite sa scape intrucatva de regulile primului. Pe de alta parte, in privinta duratei de lucru par sa nu existe reguli: oamenii lucreaza in general atat cat li se cere. S-ar putea spune chiar ca s-a estompat ideea de ore suplimentare, acestea fiind deja un loc comun al conditiilor de munca, si nefiind niciodata platite suplimentar. Tabloul zugravit astfel de Biroul International al Muncii arata o adevarata jungla sociala, in opinia analistilor Europe1. Propriu-zis, concluzioneaza studiul, aceasta stare a tarilor estice nu releva o incercare a lor de a face o concurenta neloiala tarilor europene, ci, de fapt, de ceea ce Uniunea Europeana le-a impus, cerandu-le realizarea urgenta a unor standarde aproape imposibil de atins. Si de aceasta situatie nu a profitat decat Vestul pana in prezent, intreprinderile locale a