Mai putina incredere. Asa s-ar traduce titlul de mai sus, care este propozitia care m-a urmarit saptamana ce tocmai se incheie. de CRISTINA BAZAVAN JURNAL DE CINEFIL Astazi nu scriu despre filme pe care sa le compar cu realitatea. Scriu despre realitatea pe care o vedeti rar in filme si, poate si mai rar, din perspectiva care urmeaza.
Sambata trecuta anuntam in acest colt de pagina ca ma duc la parada gay ca sa-i vad de aproape pe oamenii acestia care au alte repere (sexuale, cel putin) decat ale mele. Eram plina de bune intentii, facusem mea culpa pentru ca in mintea mea se stocasera intr-o categorie aparte patru oameni despre care eu stiam ca sunt gay, in conditiile in care nu imi aminteam nici o categorie cu numar exact de persoane care sa faca orice altceva, oameni pe care sa-i fi intalnit in viata. Si marturiseam ca sunt destul de destupata la minte, ca am vazut multe si ca m-am plimbat prin multe colturi ale lumii ca sa pot privi cu detasare deciziile care tin de altii si care nu-mi afecteaza direct viata.
Dar de sambata am mai putina incredere in multe lucruri. Am fost la parada si m-a uimit spaima politistilor. Aproape ca nu m-au lasat sa intru in randul manifestantilor, ca si cand un om normal, care nu iese cu nimic din tipare, n-ar putea fi gay. Apoi nu mi-au placut oamenii care purtau masti. Adica "particip la parada, dar vreau sa nu ma stie lumea". N-am inteles asta si, brusc, am avut mai putina incredere in ei.
Sambata seara am mers in Queenâs (clubul gay-ilor bucuresteni) ca sa-i vad si mai de aproape. Am intrat in lumea lor, pastorita cu grija de patronul clubului, Nino, pe care-l cunosc bine si care mi-e foarte drag. Eram minoritara straight (heterosexuala) intr-o majoritate gay si lucrurile au inceput sa se vada altfel.
N-am fost la fel de relaxata ca atunci cand intalnesc in cluburi oameni a caror orientare sexuala i
