La bucurie sau necaz, bat clopotele. Cheama oamenii la biserica sau ii atentioneaza ca se intampla ceva. In vreme de razboi clopotele erau topite si transformate in tunuri, iar cand venea pacea, La bucurie sau necaz, bat clopotele. Cheama oamenii la biserica sau ii atentioneaza ca se intampla ceva. In vreme de razboi clopotele erau topite si transformate in tunuri, iar cand venea pacea, tunurile deveneau, la loc, clopote. Asa s-a "nascut" si marele clopot de la Mitropolie, care a fost turnat in anul 1889, folosindu-se ca materie prima tunurile turcesti capturate in timpul razboiului de independenta. Un clopot este facut sa reziste 300-400 de ani, poate si mai mult. Astazi, meseria de turnator de clopote este cu adevarat rara. Din banii castigati pe clopote, bunicul "sponsorizeaza" concertele nepoatei Inginerul bucurestean Dan Mihaescu a lucrat o viata la "sectoare calde". Pentru ca nu se putea obisnui cu ideea pensionarii, dupa iesirea din activitate si-a organizat in propria curte un adevarat atelier metalurgic, o hala in care se simte izul marilor combinate, unde se munceste cu daruire si abnegatie. Primul clopot l-a realizat acum sapte ani si l-a daruit bisericii din lemn din cartierul Titan, construita peste drum de blocul in care locuieste nepotica lui, Diana Alexandra Mihaescu. Fata canta la pian si este eleva la Liceul "Dinu Lipatti" in clasa a zecea. A primit multe premii in tara si strainatate, de care bunicul e foarte mandru. Inginerul metalurgist tine la ea ca la ochii din cap. Cu banii castigati din vanzarea clopotelor, el plateste deplasarile pianistei la concursurile de peste hotare. "Practic, pentru ea muncesc, marturiseste Dan Mihaescu. Vreau sa o ajut. Am vrut sa fie o legatura intre vocatia mea si vocatia ei. Cand pun mana pe un clopot ma gandesc la clapele pianului si la degetele ei".

Ca sa sune bine bronzul, este nevoie de pamant di