Pe malul romanesc al Dunarii si la nord de Bazias, pe frontiera verde, se plimbau uniformele verzi. Calvarul incepea, de fapt, de cum te apropiai de granita. La 15-20 de kilometri nu calca picior de strain. Te luau la puricat baietii.
De ce ai coborat din tren la Orsova? Ce cauti in trenul de Oravita? Unde te duci? Cunosti pe cineva in localitatile din preajma? Cu ce scop intri in zona de frontiera?
Venisera din toate partile Romaniei socialiste. Asa era regula. Pe frontiera de vest erau trimisi militari in termen originari din Moldova, Dobrogea, Baragan. Si invers. Nicu B., prietenul meu din copilaria petrecuta la Oravita, a fost trimis sa "apere" frontiera cu Moldova sovietica. Avea sa fie impuscat mortal.
Pe colegul meu de banca, Gigi I., l-au luat la oaste din Ticvaniul Mic si l-au dus la granita de nord-vest, cu Ungaria. Nu avea nici 18 ani cand l-au incorporat. A revenit, cateva saptamani mai tarziu, intr-un cosciug, spre disperarea mamei sale si a noastra, fostii sai colegi. Nici o explicatie. Nici in ziua de astazi.
"SA PLANGA MASA!". In schimb, la Oravita, in cazarma de graniceri, veneau botosaneni. Traisera, pana atunci, intr-un fel de incubator. Nimeni nu le-a povestit despre un alt mod de viata, decat cel in care crescusera. Nu credeau ceea ce li se spunea despre sistem. Nici nu incercau sa-l analizeze. Executau niste ordine, pur si simplu. Uneori faceau exces de zel.
Pe unul dintre ei l-am cunoscut in sanatoriul de boli infectioase al orasului. Mi-a parut un tip simpatic. Nu avea multe in cap, dar, in simplitatea lui, parea onest. In ziua in care a fost lasat la vatra, l-am invitat sa-si petreaca primele ore de civilie in casa parintilor mei, sa manance omeneste inainte de a se pune pe tren, sa traverseze tara.
La numai 18 ani aveam sa aflu, pentru prima oara, ce inseamna oamenii pe c
