Am incremenit, privindu-l.
Zacea in mijlocul drumului, pe caldaram, cu un aer descurajat si absent. Treceau pe langa el masini si autobuze, dar nu se sinchisea, de parca viata sau moartea erau totuna pentru el. Am alergat si l-am luat in brate. Nici macar n-a intors capul sa ma priveasca, multumindu-se sa miaune stins. Era stors de puteri. Cine stie de cand nu mancase... O clipa am vrut sa-l pun pe marginea drumului, in speranta ca il va lua cineva, dar era asa de urat, urat de tot, cum nu mai vazusem pana atunci vreun pisic. Arata groaznic. Era galbui pe spate si alb pe dedesubt, jigarit, plin de pureci si cu ochii impuroiati, iar pe labele din fata, pe piept si pe coada, cineva ii turnase smoala topita. Acasa, primele nopti a dormit asa de profund, era una cu patul, si usor de nici nu-l simteai. Ma trezeam speriata, cautandu-l, nu cumva sa-l fi strivit din greseala. Apoi, vreme de aproape o luna, l-am supus la chinuri cumplite, scotandu-i smoala, prin smulgerea blanitei lui asa de firave, dar pe locurile eliberate, parul a crescut mai des si frumos. S-a si intremat. Nici nu-mi vine sa cred ca e aratarea aceea jalnica, aruncata de cineva pe asfalt! Il iubim cu toti ai casei, pana si motanul nostru batran il tine la piept si il linge cu drag. Sta nemiscat, cu ochii inchisi, torcand usurel de placere. Poate calvarul trait a lasat urme in firea lui, nu stiu, dar e altfel cumva, nu prea seamana cu celelalte pisici, are in el ceva de inger. O sfiiciune, o gingasie, de parca n-ar vrea sa ne supere cu nimic. Parca ne pluteste prin suflet. Altminteri, ferm in decizii, a prins cativa soareci pe care mi i-a pus la picioare, ca sa vad ca-si merita castronasul cu lapte cald. Cand nu-i dau atentie, prinsa cu lectiile, imi sare in brate, pe urma se freaca de mine cu capul, ma pupa cu botisorul lui mic, apoi ma prinde de gat cu o labuta, ca un copil. "Daca tot m-ai lua
