Respingerea Constitutiei UE in Franta, urmata imediat de un rasunator "nu" exprimat de o Olanda traditional euroentuziasta, a scos efectiv din carti documentul pregatit in ani de lungi dezbateri care i-au costat ceva pe contribuabilii europeni. La fel cum a procedat cu Tratatul de la Nisa, respins intr-o prima faza de Irlanda, dar acceptat in cele din urma printr-un alt referendum, si acum Comisia Europeana poate incerca sa treaca din nou Constitutia, sperand intr-o schimbare a opiniei publice in statele membre. Dar aceasta pare din ce in ce mai improbabila. Opinia publica fiind atat de divizata chiar in inima Europei, perspectivele vreunei acceptari a Constitutiei in tari eurosceptice, precum Marea Britanie, par foarte mici. O diferenta importanta fata de Tratatul de la Nisa, trecut prin parlamentul britanic, e ca de data aceasta guvernul britanic s-a angajat sa organizeze un referendum. Daca s-ar tine vreun referendum in Marea Britanie, acesta va conduce aproape sigur la respingerea documentului, probabil cu o majoritate chiar mai mare decat in Olanda. Dezbaterea din Franta s-a axat mult mai mult pe ingrijorarile generale privind Europa decat pe detaliile documentului in sine. Mare parte a lobby-stilor lui "nu" era nemultumita de amenintarile pe care le percepea la adresa sistemului de asistenta sociala foarte dezvoltat al Frantei si la adresa drepturilor muncitorilor. Cu toate acestea, Articolul III 117 al Constitutiei se refera la "garantarea unei protectii sociale adecvate". Desi exista alte prevederi care vorbesc despre o mai mare mobilitate a fortei de munca si a serviciilor care ar putea ameninta salariile si conditiile de munca din vechile state membre, Constitutia nu este un document evident in favoarea pietei libere. Electoratul francez a identificat totusi corect o miscare generala catre liberalizare in cadrul UE, in care extinderea joaca un rol importan