Cu cat e mai mare vedeta, cu atat e mai mai mare avantul cu care se infig coltii in beregata ei si cu atat e mai placut vederii rosul sangelui tisnind. In lipsa de vedete adevarate, media romaneasca a ales sa-si creeze cateva exemplare, la care sa poata sari oricand. Pana nu demult era vorba despre fotbalisti, politicieni, muzicieni sau te-miri-ce starleta.
Acum i-au umflat pe colegii de breasla si si-au pregatit, aproape doua luni, sagetile. N-a fost nevoie sa le traga. Victimele si le-au infipt singure in inima.
Ziaristii rapiti in Irak au fost transformati, in 55 de zile, in vedete media. Mai lipsea sa le stim si numarul de la pantofi sau ce culoare prefera sa aiba mancarea de la micul dejun. Orice material despre situatia lor se incheia, invariabil, cu precizarea ca "exista nenumarate intrebari fara raspuns, pe care cei trei vor avea obligatia sa le lamureasca".
Era speranta de care ne agatam toti in incercarea de a descalci o poveste, nu-i asa, "atipica".
Si iata ca, pentru a cata oara, sperantele ne-au fost inselate. Dupa cele cateva minute de exuberanta de pe Aeroportul Otopeni, cei trei salvati s-au baricadat in spatele lui "nu avem voie sa spunem".
Am aflat ce cadouri frumoase au primit de la fiorosii rapitori, cat de abili sunt in a manui un telefon fara sa fie observati de doi rapitori inarmati pana-n dinti si cat de usor e sa deschizi, de doua ori, portbagajul in care acestia te-au inchis sub amenintarea armei. Decisive amanunte, nu-i asa?
In schimb n-avem idee unde era Munaf, cel banuit de implicare in rapire, tocmai pe timpul rapirii.
Nu stim de ce Marie Jeanne era scoasa de trei ori pe zi din beciul intunecat. Sau, mai mult de-atat, de unde avea curajul sa-i contrazica pe rapitori la inregistrarea mesajelor video…
Nu stim de ce exista animozitate intre cei doi de la PrimaT