Asa cum face un selectioner obisnuit, de cind a revenit pe banca nationalei Piturca a convocat jucatorii care i s-au parut in forma, schimbind astfel echipa de la meci la meci. I-a ales si i-a pus sa joace. Rezultatul: doua infringeri clare in fata Olandei si o victorie in Macedonia. Nimic anormal, aceasta fiind diferenta dintre fotbalul românesc si cel din Olanda sau Macedonia. Numai ca nu ne putem obisnui cu ideea ca nu avem nici macar o sansa in fata granzilor Europei. In aceste preliminarii, România nu a contat in partidele cu principalele favorite. Macedonia a obtinut un egal cu Olanda si a tinut in sah Cehia pina spre final. Armenia a pierdut cu 2-0 la Eidhoven, dar a avut mai multe ocazii decit ne-am creat noi in cele trei jocuri cu primele clasate. Pina si minuscula Andorra si-a depasit conditia, luind patru puncte Macedoniei. In schimb, actuala generatie a nationalei României s-a intepenit pur si simplu in cea de-a treia grupa valorica a fotbalului european, de unde a si pornit in aceste preliminarii, si nu reuseste sa ridice capul. Ne-am bucurat in primele 25 de minute la Rotterdam fiindca rezistam in fata Olandei. Visam intr-un moment de magie al lui Mutu si in bafta lui Piturca. In '99, cu Piti pe banca, batusem la Porto cu o echipa de tineret, in zece oameni, cu un penalti ratat de gazde si datorita golului marcat de Dorinel in prelungiri. Dar un asemenea noroc vine o data la o suta de ani. Sapte luni de absenta si prafurile inhalate au contat mai mult decit talentul lui Mutu, care s-a blocat in fata lui Van der Sar in minutul 25. Nici nu ne luasem miinile din cap dupa ratarea lui Adi, ca a trebuit sa ni le punem la gura cind am vazut ce a facut Contra. Dedicatie speciala, de la „Gurita“ pentru Robben si Olanda avea 1-0. Contra nu si-a revenit nici la pauza si Kuyt a facut 2-0, nederanjat de timisorean. Mai rau ne-a durut ca nu am fost capabili de o repl