La inceput de week-end trecut, senatorul Ion Solcanu si-a ridicat manecile hainei, a luat un ac si o sfoara si s-a apucat sa peticeasca gaura prin care se scursesera din sacul parlamentar al PSD Iasi Neculai Apostol si Traian Dobre. Pentru a face publica aceasta operatiune, acelasi senator a iesit, intr-o conferinta de presa, alaturi de ceilalti parlamentari ai partidului. Pentru cei care, din motive obiective, nu stiu cine sunt acestia, ii pomenesc aici: Gabriela Nedelcu, Leonard Cazan, Mihai Dumitriu si Vasile Mocanu. Toti acestia, la unison cu seful filialei judetene, au tinut sa asigure opinia publica ieseana ca ei nu au de gand sa plece, ca raman credinciosi social-democratiei mioritice, ca merg tot inainte. E OK. Problema este insa cum au de gand greii pesedeilor ieseni sa mearga inainte. Si-mi pun aceasta problema intrucat exista adeseori tendinta, la nivelul simplului cetatean si al observatorului jocului politic deopotriva, de a-si atinti ochii si de a-si striga nemultumirile numai pe adresa reprezentantilor puterii. Chit ca, mai nou, ideea ca nu se poate democratie veritabila fara opozitie puternica a devenit si la noi un truism. Un truism pur teoretic, fara aplicabilitate practica, daca avem in vedere ca, cel putin la nivel local, singura "realizare" politica a celui mai important partid de opozitie a fost data de asiguratoriile "cecuri in alb" cu privire la ramanerea in PSD a celor mai sus amintiti. Si au trecut totusi sase luni, pentru ca si in opozitie, timpul curge la fel ca pentru cei aflati la putere. M-as fi asteptat ca, intr-o astfel de conferinta de presa, madam Nedelcu, de-un exemplu, sa anunte nu's ce proiect legislativ pentru zona Pascani, chiar de-ar fi sa fie scris in "ratoiasca" limba de lemn. As fi vrut sa-l vad pe marele economist Cazan ca "da de pamant" cu portocaliii pe teme social democrate, macar asa, de-un fason, ori ca, dimpotr