- Editorial - nr. 109 / 6 Iunie, 2005 Ne tot plangem de saracie, de faptul ca nici Tatal Ceresc nu mai tine cu noi, trimitandu-ne, din cand in cand, un avertisment de aducere aminte. In ultimii cincisprezece ani, am uitat prea usor zicala inteleapta din popor, care spune "Dumnezeu iti da. Dar nu-ti pune si in traista!". Vin apele peste noi si ne spala agoniseala de-o viata, dar nu vrem sa curatim santul de pe marginea drumului sau sa decolmatam canalele din camp, sa intretinem lucrarile de imbunatatiri funciare executate in vechiul regim. Sa nu mai vorbim de pamantul pustiit prin defrisari… Saraca tara bogata, prost gospodarita, datorita unei libertati prost intelese de majoritatea dintre noi! Avem o sumedenie de legi, dar cine sa le aplice, cand Dreptatea si Adevarul au fost inlantuite de o Justitie care timp de un deceniu si jumatate isi tot cauta independenta fata de politicieni. In plus, de dragul integrarii in Uniunea Europeana, am uitat de traditiile neamului romanesc. De pilda, unde mai intalnesti astazi munca in claca, un sistem de intrajutorare eficient si ieftin practicat pe vremuri in toate satele romanesti. Am uitat prea usor de indeletniciri si ocupatii capabile sa ne aduca belsug si renume! Vreau sa ma opresc doar asupra viticulturii, o avutie de care ne-am batut joc, am distrus-o fara mila si acum ne plangem de saracie. Nici o tara din fostul lagar socialist nu si-a risipit patrimoniul viticol, dar nici pe cel horticol, asa cum au procedat romanii, ajunsi la ora actuala sa se hraneasca cu tomate din Turcia, struguri si pepeni din Grecia, mere din Spania. N-am inteles niciodata de ce in Ungaria viticultura, si nu numai acest sector, este rentabila, iar la noi paguboasa? In calitate de specialist agricol, care practica viticultura pe o anumita suprafata, imi permit sa prezint o pledoarie pentru relansarea unei valoroase traditii romanesti, cu sper