de MARA RADUCANU POPASURI MONAHALE Bulevarde umbrite de castani ce strajuiesc ca niste soldati devotati orasul, oameni smeriti si cu frica de Dumnezeu, podgorii intinse de struguri, o liniste a locurilor care, de cele mai multe ori, nu-ti da pace si te infioara. Si cand peste toate aceste minuni pluteste un aer de legenda, simti ca trebuie sa cutreieri in lung si-n lat, fara pic de odihna, prin orasul Panciu. O data ajuns aici, poarta-ti pasii catre vestul orasului si vei simti cum sufletul ti se inalta, cum inima iti bate cu putere, iar ochii radiaza de fericire in timp ce cobori colina orasului. Prin aceste senzatii, la inceput inexplicabile, am trecut si eu. Frumusetea peisajului, maretia dealurilor acoperite cu verdeata m-au facut sa uit pur si simplu de greutatea drumului. Parca aveam aripi si voiam cu orice pret sa ajung acolo: la Manastirea Brazi, un loc in care Dumnezeu a facut un legamant cu localnicii, iar cerul s-a apropiat de pamant.
Am pasit sfioasa pe poarta sfantului locas si in acele momente am simtit ca pot lasa deoparte, in "lumea noastra", greutatea pacatelor. Pasisem intr-o alta lume, acolo unde oricine crede cu adevarat ca poate descoperi linistea interioara si fericirea adevarata.
DARUIRE. O maicuta cu figura blanda, chipul surazator si ochii calzi a iesit sa ma intampine. Cuvintele ei pline de duh, nobletea si bunatatea ce-i puteau fi citite pe chip m-au impresionat. Ce locuri, dar mai ales ce oameni! Se numeste maicuta Eusebia si este aici inca din 1999. Am rugat-o sa-mi spuna cate ceva despre ea, insa modesta mi-a raspuns ca "legenda si istoria acestui locas sunt mult mai importante decat viata ei si merita sa fie povestite si cunoscute". Aveam in fata mea un om extraordinar, asa cum rar mi-a fost dat sa cunosc.
LEGENDA. Manastirea dateaza din timpul lui Stefan cel Mare, legenda ascunzand o poveste interesanta si
