“Acest jurnal merita sa stea langa cel scris de Anne Frank si sa aiba tot atat de multi cititori.” Aceasta propozitie elogioasa a fost rostita de nimeni altul decat de celebrul scriitor american Philip Roth, autorul romanului Pata umana aparut, de curand, si într-o traducere în limba romana. Citatul din Philip Roth se refera la Jurnalul lui Mihail Sebastian si poate fi citit pe coperta editiei germane care a fost publicata acum la editura Claasen din Berlin*). Versiunea germana a Jurnalului lui Sebastian, tradusa de Edward Kanterian si Roland Erb, respecta întocmai cea aparuta în anul 1996 la editura Humanitas din Bucuresti. Din pricina unor particularitati lingvistice, editia germana pare mai cuprinzatoare, avand aproape 300 de pagini în plus fata de versiunea originala în limba romana. (Versiunea germana are 864 de pagini, cea romana numai 590.)

Intr-o prefata consistenta semnata de Edward Kanterian, acesta trece în revista etapele biografice ale lui Mihail Sebastian, pe care-l descrie ca pe un reprezentant de frunte al literaturii romane moderne. Totodata, el îsi exprima regretul ca opera literara a lui Sebastian este prea putin cunoscuta în spatiul lingvistic germanofon. Totusi, în ultimii ani, au vazut aici lumina tiparului scrierile: De doua mii de ani (în 1997), Cum am devenit huligan (tot în 1997) si, în anul 2002 , Accidentul.

Sintetizand dezbaterile care au starnit aparitia Jurnalului în Romania, Kanterian retine ca acestea au contribuit la elucidarea unor pete negre ale istoriei recente si la demitizarea “rinocerizarii” generatiei de intelectuali din care au facut parte Mircea Eliade, Constantin Noica sau Emil Cioran, care, sub influenta nefasta a profesorului Nae Ionescu, s-au transformat în propagandisti ai legionarismului fascist. Reliefand dimensiunea singulara politico-literara a Jurnalului, în comparatie cu scrieri similare, ca, d