Meciul Universitatii din ultima etapa a Diviziei A, cu Otelul Galati, ar putea fi doar al afirmarii unei echipe alcatuite din aspiranti la fotbal, unii insa talentati. Semn ca totusi „fabrica“ de fotbalisti de la Craiova nu a murit, asa cum mai circotesc prietenii pe la colturi. Doar ca desfasurarea activitatii Clubului Sportiv Judetean Stiinta „U“ Craiova (actuala denumire a fostului Centru de copii si juniori Universitatea) ar trebui revigorata prin sustinere financiara solida, coordonata tehnic de oameni de fotbal si reafiliata clubului-mama, Universitatea. Staicu a scris „cartea neagra“ a Universitatii Dupa 16 ani de la momentul infiintarii (1948), echipa studenteasca din Craiova a promovat in Divizia A (1964). O data trecut acest moment istoric, formatia olteana a devenit una dintre cele de prim plan in fotbalul românesc, iar razvratirea ei impotriva Capitalei (a echipelor departamentale) s-a materializat in patru titluri nationale, patru cupe ale României, trei campionate la juniori, sase la tineret (sperante) si doua istorice calificari europene: sferturile Cupei Campionilor Europeni (1981/1982) si semifinala Cupei UEFA (1982/1983). Asta a fost pina la Revolutie. In palmaresul oltenilor s-a adaugat apoi eventul sezonului 1990/1991 si inca o Cupa a României (1993). De citiva ani buni, rezultatele au inceput sa dispara, desi in vara anului 2002 ni s-au vindut gogosi cum ca Universitatea s-ar arata dispusa, sub patronul Staicu, sa ia totul de la capat. „Am fost obligat politic sa iau echipa“, a tot repetat Dinel cind a vorbit de momentul preluarii pachetului majoritar de actiuni al Universitatii, unul inca si acum destul de misterios. Acum este tardiv, dar ar fi interesant de aflat ce s-a pus la cale la intilnirea de la Brasov din vara lui 2002 dintre Netoiu si Staicu, adica daca este adevarat ca, de fapt, clubul de pe Unirii a fost al lui Netoiu tot timpul?! Cum