- Editorial - nr. 110 / 7 Iunie, 2005 La 12 martie a.c., la sfatul unor personalitati influente (si al unora din "serviciile secrete"?!), care vedeau in el o piedica in calea integrarii partidului intr-o familie europeana, atunci cand C.V. Tudor facea un pas strategic inapoi (el afirma acum ca miscarea era... laterala!), iar PRM-ul isi mai lipea o ravnita litera "P" in fata, visand, astfel, sa devina si "popular", miscarea-surpriza a bardului i-a derutat pe multi. Unii chiar credeau ca lui Vadim i-a venit mintea la cap, ca, asa cum declara, s-a cam saturat sa se mai bata cu "nebunii de prin filialele judetene", ca accepta sa devina doar presedinte de onoare, pentru a avea timp mai mult sa se ocupe de Biblie si de un posibil doctorat. Cu consimtamantul lui, presedinte al partidului a fost numit prim-vicepresedintele Corneliu Ciontu, membru de partid cu vechime, cu o mare experienta parlamentara, considerat mana dreapta a lui Vadim, recunoscut ca omul lui de incredere. Naivii au fost coborati atunci repede cu picioarele pe pamant, tocmai de declaratia lui C.V. Tudor: "Eu conduc, in continuare, PRM, dar nu mai am timp sa ma ocup de toti nebunii din filiale!"; "Pe aici nu zboara pasarea UDMR!". Pentru cei dispusi sa dezlege sarade, acesta era doar un avertisment demn de luat in considerare. Timpul a trecut, iar iesirile la rampa ale lui C.V. Tudor, dupa obisnuitul tipic, erau doar sporadice. Pana mai zilele trecute, cand, probabil plictisit de atata amorteala, vazand el o conspiratie la scara planetara, "tribunul" si-a anuntat intoarcerea triumfala, printr-o revenire in forta, in functia temporar si de bunavoie abandonata, precizand ca partidul isi va relua denumirea anterioara de PRM, renuntandu-se, ca fiind inutil, la "P"-ul vremelnic lipit la denumirea consacrata. Numai ca aceasta revenire a luat un caracter tumultuos. Totul parea decupat, parca, dintr-un scenariu