Dl Isarescu i-a dojenit pe cei care considera economisirea si deci dezvoltarea pe termen lung in pericol pe baza comparatiei dintre nivelul actual al dobanzilor la depozite, care n-ar mai fi remuneratoriu, si rata inflatiei.
Cei vizati n-au facut insa greseala presupusa de dl Isarescu – anume de a compara nivelul actual al dobanzilor la depozite cu rata trecuta a inflatiei –, ci au procedat cum trebuia, luand in considerare rata anticipata (viitoare) a inflatiei.
Atata doar ca, intr-adevar, nu au avut in vedere tinta Bancii Nationale in domeniu, ci rata previzibila a inflatiei, care, in conditiile iesirilor in decor din aprilie, ar putea, intr-un mod foarte plauzibil, sa nu se inscrie in limita de 7% fixata de autoritatea monetara, ci sa fie undeva la 8% sau chiar 10%.
Dintr-o data, nivelurile de 7%-8% de dobanda la depozite capata astfel alte semnificatii. Ca si ingrijorarile conexe.
Din pacate pentru sansele economisirii, respectivele argumentari si contraargumentari in chestiunea cu pricina sunt cam lipsite de relevanta.
Oricum, se discuta in jurul unei cifre privind inflatia, care este o fictiune statistica, fara vreo importanta daca va fi realizata sau depasita, intrucat, in afara probabil de prezentarea in palmaresul macroeconomic pentru FMI si alte institutii financiare si economice internationale, nu prea are prin tara vreo semnificatie practica pentru cineva, indeosebi daca este vorba de vreun individ, si nu de vreo firma.
Faptul ca modul in care este calculata inflatia in Romania este "acomodat" cu cel din Uniunea Europeana nu schimba datele de baza ale problemei, care sunt structurale si la a caror depasire modelul european nu ajuta cu nimic.
Inflatia este cresterea medie a preturilor la un "cos" de produse si servicii principale care sunt obligatoriu de luat in considerare
