Din fereastră

în fereastra de sus, cu ochii aţintiţi în soare,

omul îşi clatină capul despicat,

lovind în cercevele cu fiecare parte

şiroind de sânge. îţi spune:

Trecătorule,

clatină capul ca să vezi cum se mişcă soarele,

de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga,

şi lasă spre tine un cordon ombilical:

prin el curge vântul şi te face să zbori.

în şir cu ceilalţi, inspiră de trei ori,

întinde-ţi aripile prin apele pline de foc

şi aşează-te pe calea zeului!

Dacă tai ombilicul de foc,

din el cade capul unui copil. Vino alături

să te iniţiez în curgerea vântului,

în naşterea copilului din foc,

să vezi pictată cu sângele meu

icoana lui,

cordonul plin de porumbei

ce leagă tronul de sus cu trupul fecioarei de jos.

înaintezi printre ceilalţi

ca şi cum discul soarelui

ţi-a despicat creştetul capului.

Darul

Ghemul scăpat din mâini,

la picioare,

se rostogoleşte la vale -

a luat-o la deal;

când va ajunge pe vârful muntelui,

se va sfârşi,

deşi, de un capăt,

îi strângi firul în mâini.

Prin ploaie

Bătrânul trece cu norul pe creştet;

înfăşurat în pânzele alunecoase ale norului,

fiul călătoreşte odată cu el;

copilul îi întâlneşte pe cale şi, fără să-i vadă,

se uită la soare

şi trece mai departe prin ploaie.

Hor