Unul dintre primele lucruri pe care le-am învăţat în Elveţia a fost că atunci când fac cumpărături trebuie să fiu cu ochii pe anunţurile galbene, pe care scrie cu litere negre de-o şchioapă Aktion. Sub acest anunţ se află produse cu un preţ simţitor mai scăzut decât cel obişnuit. Dacă e vorba de produse culinare, cauza este că se apropie data limită până la care pot fi vândute. Dacă e vorba de îmbrăcăminte, pantofi, cosmetice motivele sunt de toate felurile, de la dorinţa de a lichida un stoc până la eliminarea unor obiecte rămase unice în felul lor, Einzelstücke, care, probabil, încurcă locul. O doamnă din Berlin mi-a explicat cu alt prilej că vesticii şi-au făcut obiceiul de a cumpăra, mai ales haine sau pantofi, numai la sfârşit de sezon, când acestea se vând cu jumătate de preţ. Încă o caracteristică a acestor lucruri care-ţi ies în cale când nu le doreşti neapărat este că, în afară de Einzelstücke, rareori le poţi lua la bucată, de-obicei eşti nevoit să cumperi 2 până la 10 obiecte de un fel deodată. Aşadar la toate magazinele occidentale, la fel ca în istoria literară, există un permanent joc între "centru" şi "margine", adică între discret şi scos în faţă. Fireşte, cumpărătorii văd în primul rând ceea ce e scos (la propriu) în faţă şi vânzările cresc simţitor în locul cu pricina, la fel cum unii scriitori aproape uitaţi revin brusc în atenţie şi dobândesc o mulţime de cititori.

Curând am intrat şi eu în acest joc elveţian: mă duceam, de pildă, să cumpăr detergent, dar mă întorceam acasă cu trei tuburi de şampon şi două de pastă de dinţi, mă duceam după andive pentru salată, dar mă întorceam cu sparanghel, pe care nu ştiam cum să-l gătesc, iar în situaţii mai dramatice, mă duceam după pâine şi mă întorceam cu un tricou portocaliu, care în fond nu-mi trebuia şi cu cinci dopuri cu moţ din piatră semipreţioasă, pe care nu aveam la ce sticl