Soarta este nedreaptă cu unii. Ingrată. După ce au muncit o viaţă întreagă, au avut grijă de familie, de copii, au ajuns ca la bătrâneţe să rămână singuri, abandonaţi de cei pe care ar trebui în aceste momente să-i ia în grijă, să le mulţumească pentru tot ce au făcut pentru ei. Dar viaţa este nedreaptă. La Ideciu există, însă, un loc unde aceste suflete se simt ca acasă, prin grija unor oameni cărora le pasă.

Lângă Băile Sărate din Ideciu de Jos, pe un deal plin cu verdeaţă şi pomi înfloriţi, se află Căminul Pensionarilor – casa celor vârstnici şi rămaşi singuri pe lume. Aici, în cămăruţe de doi metri pe doi, simple, dar primitoare, cei aproape o sută de bătrâni îşi trăiesc viaţa în linişte. Într-una din camerele Căminului, două femei joacă remmy. Aşa, ca să mai treacă vremea…

În stradă la 59 de ani

Violeta Botezan este una dintre cele mai "tinere" locatare a căminului. La 59 de ani este mândră că a reuşit să îşi crească cei cinci copiisănătoşi şi să îi pună pe fiecare la casa lui. Violeta a ajuns la Ideciu după ce şi-a pierdut locuinţa. Locuia în Reghin într-o casă naţionalizată care a fost cumpărată de un tânăr afacerist din Reghin. Acesta a venit într-o zi şi a scos-o din locuinţă fără să o anunţe înainte. A rămas pe drumuri, singură şi văduvă. Soţul a trecut în nefiinţă în urmă cu patru ani, iar copiii s-au aşezat fiecare la casele lor. Doi au plecat peste hotare şi ceilalţi şi-au făcut un rost în Reghin. Nu a avut cum să locuiască cu ei deoarece casele tinerilor erau insuficiente ca spaţiu. A venit la Căminul Pensionarilor şi aici a rămas. Spune că se simte ca acasă. Când o prinde plictiseala citeşte sau îşi invită colegele de cameră la o partidă de remmy.

Dragoste de fiică

Viaţa nu a fost prea blândă în ultimii ani cu Maria Toma, colega de cameră a Violetei. În vreme ce alţi bătrâni stau la gura sobei şi povestesc nepoţilor despre