„Au avut un profund dispret pentru reguli elementare. Au pus statul roman intr-o situatie extrem de dificila, datorita nesabuintei". Acestea sunt frazele rostite luni seara, de Traian Basescu cu privire la Ion, Ohanesian si Miscoci.
Pentru ca sussemnatul a spus exact acelasi lucru in momentul exhibitiei tip Eurovision, pe Otopeni cu mainile pe sus si degetele in V, al celor trei, brigazile de agitatie si propaganda basesciana din presa romana m-au afisat ca pe un monstru setos de sange, suparat ca rapitii nu s-au intors cu capetele sub brat,
dusman personal al lui Traian Basescu si, pe cale de consecinta, al poporului. Teme pe care presedintele Basescu le-a reluat acum, din amvonul Cotrocenilor, cu ura pura si simpla la adresa „anumitei parti a presei" care nu-i canta-n struna.
Discreditarea, denigrarea, demonizarea in ochii publicului a presei nesupuse, acesta a fost unul dintre cele doua obiective ale presedintelui in cuvantul sau catre natiune. Trebuie sa fii cunoscut cu afectiuni psihice ca sa crezi ca Basescu a dorit luni seara sa informeze sau sa lumineze ceva sau pe cineva.
Dl presedinte a venit chitit sa-i puna la stalpul infamiei pe ziaristii care nu-i convin si, in primul rand, sa forjeze o aura de glorie in jurul serviciilor secrete – ce altceva sa faca dupa ce se antepronuntase acum doua saptamani numind eliberarea jurnalistilor „o realizare suta la suta a serviciilor secrete romanesti"?
Pe vremea comunismului, la casele de cultura se dadea „o conferinta urmata de film artistic". Dl Basescu a impreunat conferinta cu filmul artistic, cu d-sa pe post de scenarist si unic interpret.
Mai intai ne-a coplesit cu un val de date si ore la minunt, din care era greu sa retii ceva, menite sa sugereze organizarea si precizia profesionala deosebite ale celulei de criza.
Acest „detailism"
