Duminică, 17 aprilie, a.c. la orele amiezii, dau de cărticica lui Apollinaire, Alcools, poeme alese, aparţinând răposatului Mircea Scarlat. între pagini, rătăcite câteva scurte însemnări ale tânărului critic, una din valorile remarcabile, stinse, ale literaturii noastre. Chiar dacă însemnarea figurează în vreuna din cărţile apărute, (neavând timp să cercetez, spre a indica) - o reproduc tel quel ca dovadă a strălucitei sale intuiţii:
Scriu un eseu despre superficialitatea lui Apollinaire. Superficialitate fecundă, necesară chiar unui animator. Iar Apollinaire este un animator de geniu şi, în cadrul literaturii franceze, Animatorul prin excelenţă.
E greu de trăit lângă flacăra lui Mallarmé sau Rimbaud; dar căldura trebuie transmisă...
*
în amintirea criticului, azi, duminică, în a doua jumătate a lui aprilie, - luna în care s-a şi născut - încerc să traduc, cu bietul meu meşteşug poetic, deprins în îndepărtata adolescenţă şi anevoie păstrat până în prezentul încărcat de ani, - Le chat, (Pisica), din Bestiaire sau Cortegiul lui Orfeu:
*
Le chat
Je souhaite dans ma maison:
Une femme ayant sa raison,
Un chat passant parmi les livres
Des amis en toute saison
Sans lesquels je ne peux pas vivre.
*
Pisica
în casa mea, eu mi-aşi dori:
Femeie dragă şi cuminte
Pisică printre cărţi trecând fierbinte
Mereu prieteni s-am-nainte,
Fără de cari nu pot trăi.
*
Schimbări scuzabile, de rimă şi de ritm, stângăcii, evident, potrivite traducătorului incapabil să ţină pasul, cât de cât, cu originalul...
Una din poeziile cele mai cunoscute ale lui Apollinaire, Les colchiques, (Brânduşele), publica
