B.P. Hasdeu iuncher
Ca şi alţi scriitori români, B.P. Hasdeu a fost şi el influenţat de scrierile, dar şi de personalităţile poeţilor duelişti ruşi, Puşkin şi Lermontov. Tatăl său, Alexandru Hâjdeu, era mare admirator al lui Puşkin. La moartea acestuia în duel, Hâjdeu i-a dedicat o poezie în limba rusă, pe care a publicat-o în revista moscovită Telescop. Istoricii literari sînt de acord că jurnalul în limba rusă, din prima tinereţe a lui B.P. Hasdeu, Însemnările unui iuncher, "e scris cu intenţie vădit literară şi într-un spirit byronian-lermontovian." "Byron însă e interpretat ruseşte - adaugă G. Călinescu -, orgia romantică devine scandal cazon".23 Hasdeu pleacă din Chişinău în 1854 (un "puştan de 16 ani", cum scrie despre el însuşi), la un escadron de husari, cu care va participa la Războiul Crimeii. Cu siguranţă că a luat cu el poemele lui Puşkin în raniţă. Cu doi ani mai înainte, la Chişinău fiind, puştanul Hasdeu intrase în graţiile unei fete, dîndu-i să citească romanul Evgheni Oneghin cu unele versuri subliniate. Poate că subliniase şi pasajul duelului în care Oneghin l-a ucis pe amicul său Lenski. Ajuns la escadron, Hasdeu consumă toate experienţele cazone ale epocii: aventuri amoroase, jocul de cărţi şi de biliard, chefuri la cîrciumă, conflicte cu camarazii, dar şi dueluri. În 1855, aflîndu-se cu escadronul la Nicolaev (lîngă Odessa), Hasdeu consemnează sumar în jurnal: "Cearta cu Mayendorf şi provocarea la duel. Preparative. Cearta cu Domaradzki şi provocarea la duel. Cearta cu Bernadski, provocarea la duel şi scuzele lui". "şHasdeuţ se bate în duel şi e rănit", comentează G. Călinescu.24 Dar îi şi răneşte pe alţii.
Baronul Mayendorf, protectorul tînărului Hasdeu, era "căpitan de cavalerie, instructor de frunte şi maestru în duel." "Se spunea că era unul din cei dintîi ochitori din întregul imperiu - notează Ha
