"Despre miile care s-au intors cu coada intre picioare nu scrieti." Sunt cuvintele unei cititoare a editiei online a Jurnalului National, care s-a recomandat fosta angajata a Serviciului Pasapoarte. Intamplarea face ca tocmai astazi, a doua zi dupa ce ne-a parvenit comentariul doamnei, fosta si, in mentalitate, ramasa "tovarasa", sa va prezentam o asemenea poveste: a unui transfug "intors".
de CRISTIAN STEFANESCU MULTIFUNCTIONALITATE. Lumea trebuia sa vada transfugi capturati. Legati de maini, acestia erau plimbati prin localitatile de frontiera. Uneori luau bataie. Tot cu catusele Cand a plecat, Gogu Gherghel avea 21 de ani si isi asumase riscul de a alege libertatea proprie in clarul dezavantaj al familiei, ramasa acasa. Tatal sau, un excelent instrumentist de muzica populara, facea parte dintr-un ansamblu care beneficiase de numeroase "iesiri" la festivaluri si concerte - si nu doar in interiorul blocului sovietic. Era 1988, vara, zi de hram al bisericii in satul bunicilor sai, Vraniut (Caras-Severin), nedee sau "nigee", cum se spune in Banat. "Ne intalneam des sa punem la cale plecarea, dar niciodata in detaliu", isi aminteste unul dintre prietenii oraviteni ai lui Gogu. "Iar despre plecarea lui nu a stiut nimeni. Ne-am dat seama abia in momentul in care l-am vazut plecand la "nigee" cu multa, prea multa ciocolata la el. Unde te duci la "nigee", cand toata lumea face, in sat, zece feluri de prajituri, cu ciocolata dupa tine?" Din toata gasca de conspiratori, Gogu a ales sa faca pasul, pe frontiera verde, intre satele Vrani si Ciortea, impreuna cu Mircea "Ciocu" Stefan. Probabil pentru ca mama si unul dintre fratii acestuia se aflau deja in Germania - trecusera cu permisul de mic trafic in Serbia, "ratacind", la intoarcere, drumul.
BRICHETA. Frontiera avea dublura in zona aceea de granita. "Am trecut, in toiul noptii, de o prima fasie, dar sti
