- Diverse - nr. 112 / 9 Iunie, 2005 Ca in fiecare an, in Praznicul Imparatesc al Inaltarii Domnului Iisus Hristos la cer, inaintemergatorii ziditori de NEAM si de TARA ne cutreiera cu aripi ingeresti memoria. La Inaltarea Domului _ Zi a Eroilor _ "Tara toata-ngenuncheaza si cu ochii uzi de roua,/ Cautand la voi, in slava, zice azi: "Marire Voua!". Marire celor de al carui nume slavit se leaga statornicia, vitejia, biruinta, eroismul, unitatea statala. Si suferinta! Si speranta! Pamantul patriei, plin de oasele lor, nu poate fi conceput fara ei. Fii ai unei Romanii aflate in bataia tuturor vanturilor, in continua "tranta cu primejdia" _ cum spunea Nicolae Iorga, tinand piept tuturor vijeliilor vremii, ei au aparat realitatea istorica, naturala, geografica, spirituala si culturala numita TARA. Trecuti prin valtoarea tragica, cei nascuti pentru o singura patrie, printr-un pilduitor si inaltator eroism al iubirii de neam, au stiut, intotdeauna, ca, aparand credinta, brazda, limba si vatra stramoseasca, impotriva railor veniti sa ceara "pamant si apa", dau dainuire idealului national, pastrarii radacinilor noastre milenare. Marire celor care "fara sa-si strige jertfa, fara sa pretinda recompense", cu constiinta datoriei implinite, cu sufletul impacat, chemati de murmuratul cantec al TARII, increzatori in identitatea nationala, aparandu-si "nevoile si neamul", dupa ce au coborat in patria de morminte de sub glie, s-au inaltat cu numele scrise cu slove aurite in carnea alba a marmorei monumentelor. Marire celor care, dupa ce au simtit muscatura glontului ucigas si au insamantat pamantul cu oasele lor, odihnesc in pamantul tarii si sub glie straina, curati ca iarba si ca izvorul. Pe cei care au luptat pentru o tara rotunda, pentru o "Transilvanie romaneasca eterna si nedespartita", recunostinta unui neam i-a asezat la vesnica odihna. Insotiti de cantecul de biruinta,