Suntem un popor sarac, un popor care, intr-o majoritate covarsitoare, abia isi intinde banii de la o luna la alta. Dar suntem si un popor care, in aceeasi majoritate covarsitoare, nu are puterea sau vointa de a iesi din aceasta saracie. Aici intra cei care considera ca au facut tot ceea ce au putut pentru a trai mai bine si ca, intr-un fel, pana si sperantele au fost in van. Si atunci multi ajung sa se complaca in situatia de a-si minti saracia, de a se amagi cu surogate de prosperitate si fericire.

Dupa-amiaza, pana seara tarziu, jumatate dintre gospodine, cu frustrarile adunate noian in suflet, se pironesc in fata televizoarelor si, in subconstient, se transpun in viata artistelor de soap-opera. In cele cateva ore par sa le ajunga fericirea si bogatia celor de pe ecran si sa uite de propria realitate. Mai sunt romanii care traiesc din iluzii, care traiesc de la o saptamana la alta doar pentru a astepta extragerea 6 din 49, visandu-se in postura de fericiti castigatori care vor trai o viata in huzur, ei si inca doua generatii. Mai e o categorie, vanatorii de premii, care cred in sansa de la chioscul de ziare. Cumpara doar ziare si reviste la care nu ii intereseaza continutul, ci doar premiile puse in joc. Decupeaza talonul si asteapta vestea cea mare. Viseaza limuzina decapotabila, casa din poveste sau excursia pe luna... Si viseaza, viseaza...

Dimineata, o iau cu socoteala cheltuielilor de la capat. Daca ajung banii pentru una, nu mai ajung pentru alta. Si atunci gasesc anunturile "salvatoare"... Fel de fel de jocuri de tip piramidal, de intrajutorare, unul mai dubios ca altul, dar toate, in aparenta, o mana cereasca pentru saracii neamului, jocuri care ajung sa creeze o adevarata psihoza nationala. Mecanisme care excita intr-atat de tare dorinta de castig, incat oamenii arunca, uneori, in joc toata averea, sperand ca li se va intoarce cel putin intreit.