- Social - nr. 112 / 9 Iunie, 2005 "In general, nu mi-a placut niciodata sa vorbesc prea mult despre mine. Am s-o fac acum, in linii mari, cu adresabilitate la colegii tineri pentru a sti ca viata unui dascal, drumul lui n-au fost presarate cu trandafiri. Profesia aceasta cere dibacie, rabdare, tact, ca sa ocolesti ghimpii pentru a culege petale", scrie Elvira Covesan, astazi ajunsa la varsta de 86 de ani. Nascuta Roman, a venit pe lume in luna februarie a anului 1919, in satul Sincai, unde absolva scoala primara. Urmeaza cursul inferior la Liceul "Unirea" din Targu-Mures, apoi se inscrie la Scoala Normala din Cluj, doua surori fiind si ele eleve la aceeasi unitate de invatamant pedagogic. Obtine diploma de invatatoare. 1938 a devenit anul sacrificiilor. Au inceput concentrarile, invatatorii si profesorii au fost scosi de la catedra si inlocuiti cu tineri absolventi. Asa a intrat in "paine" tanara invatatoare Elvira Roman. Desi cu diploma, este incadrata ca suplinitoare si mutata de la o scoala la alta, acolo unde ramanea postul liber, pana la revenirea titularului. Din acest motiv, Elvira a predat la scoli din Dileu, Pogaceaua, Vatra Dornei, Dorna-Sunatori, Lechincioara, Sincai. Anul 1940 il aduce in cale pe ofiterul Pantelimon Covesan, in viata civila invatator, de loc din satul Sincai, cu care se va casatori. El pleaca pe front, ea, Elvira, se lupta singura cu greutatile. Dimineata ii invata pe elevii din clasele mici, dupa-amiaza pe cei din clasele mari. Sotul se intoarce de pe front (el va deceda in anul 1978) si lucreaza amandoi la scoala din Lechincioara, din comuna Sincai. Desi era invatatoare, Elvira Covesan a fost mult timp profesor suplinitor, calitate in care a predat limba si literatura romana, istoria. Definitivatul si gradul II didactic le obtine la Cernauti. Fiindu-i apreciata munca, a fost numita metodista raionala, a primit Ordinul Muncii. Alatur