Zilele acestea s-au publicat salariul guvernatorului Bancii Nationale, Mugur Isarescu, si al vice-guvernatorilor, ca urmare a completarii, de catre acestia, a noilor declaratii de avere.
Ce-a aflat tot poporul? Ca Mugur Isarescu are o retributie de putin peste 6.000 de euro, domnia-sa incasand, anul trecut, aproape 3 miliarde de lei. Prim-viceguvernatorul Florin Georgescu ridica, lunar, de la BNR, aproape 6.000 de euro, iar viceguvernatorul Cristian Popa, 5.500 de euro, cam la fel cat Eugen Dijmarescu.
Dincolo de enuntarea acestor cifre, se ascunde o realitate romaneasca. In mod evident si demonstrat, creierele Bancii Centrale au contribuit la indepartarea colapsului financiar, prin masurile de politica monetara luate. Hulite uneori, dar apreciate atunci cand contribuiau la calmarea inflatiei, care loveste in tot si toate.
Nu plangem de mila bancherilor, ca incaseaza prea putin si nu le ajung banii de-un pantof italienesc, de-o cravata sau un parfum frantuzesc ori de-o cina festiva. Problema care se pune vine din domeniul moralitatii in acest business. Banca Nationala nu este gardianul cursului de schimb valutar si-atat. Nu mai face asta de mult.
Influenta sa este simtita doar in masura in care fluctuatiile pietei valutare sunt speculative si dauneaza sanatatii economice in ansamblu.
In rest, in special prin Directia de Supraveghere Bancara, BNR vegheaza (de-adevaratelea) asupra sistemului bancar, care, intr-o economie de piata, trebuie sa fie imaculat, tocmai pentru ca reprezinta un stalp de rezistenta al oricarei societati moderne.
Cu alte cuvinte, mintile de la Banca Centrala trebuie sa intuiasca si sa previna, prin reglementari, legi si luari de atitudine, orice derapaje de la bunul mers al banilor in circuitul financiar al tarii si nu numai.
Multi s-au minunat de salariile consider
