Cu 40 de ani in urma, lucratorul de la caile ferate avea statutul social al ofiterului din Armata Romana a inceputului de veac XX. Mecanicul de locomotiva era maresalul ceferistilor. Statura sa fusese dimensionata dupa zecile de mii de kilometri de sina care impanzisera tara dupa razboi.
Astazi, soarta mecanicului de locomotiva este aceeasi cu cea a companiei care ii asigura salariul, adica jalnica. Raportul salarii-eficienta de la CFR este o reproducere la scara mai mica a relatiei dintre salariul mediu pe economie si jaful programatic care a intarziat restructurarea la nivel national.
Asa cum doar jumatate din cele 22.000 kilometri de cale ferata este exploatata in conditii de rentabilitate, asa si nivelul de salarizare din cadrul CFR SA. Reorganizarea SNCFR, in 1998, nu a insemnat automat si ruptura cu trecutul pentru nou-creata CFR SA. Ba, dimpotriva, au urmat ani de spectaculoase "realizari" care au culminat cu intrarea in atentia Oficiului European de Lupta Antifrauda.
Indiferent daca a fost vorba de subsidiare, precum companiile de transport marfa sau calatori, devalizarea a mers mana in mana cu comportamentul monopolist al administratorilor. Pentru cei 250.000 de pasageri transportati zilnic, diferentele dintre vechi si nou sunt minime. Singura, Sageata Albastra nu are cum sa schimbe imaginea de ansamblu. Iar cifrele sunt si mai graitoare.
Pierderi pe intreaga companie de peste 500 milioane de euro, cu venituri din operare la trei sferturi din aceasta valoare. Programe de investitii de zeci de milioane de euro, a caror finalizare nu poate fi justificata decat prin comisioanele confidentiale. Un obscur post de televiziune cadorisit de Miron Mitrea cu 2,2 milioane dolari.
Altfel, in restaurantul de 7 milioane de euro amenajat in subsolul ministerului de resort nu a intrat decat portarul sa verifice lac
