In ultima perioada, bancile comerciale se inghesuie sa finanteze proiectele girate de autoritatile locale, insa foarte putini dintre alesii locali stiu sa se foloseasca de acest atu. Desi practica dobanzilor negociabile a devenit uzuala de mai bine de 1 an, o buna parte dintre primarii maramureseni nu-si joaca bine cartile si platesc dobanzi uriase.

Creditarea administratiilor publice locale a inceput devina o afacere demna de luat in calcul de bancile comerciale. Motivul e lesne de inteles: riscul ca primariile sa nu-si onoreze datoriile e minim. Pentru atragerea primariilor printre clienti, bancile aplica politica dobanzilor negociabile, insa alesii locali nu prea stiu sa se foloseasca de aceasta postura privilegiata.

Printre bancile care au constientizat importanta transformarii primariilor in clienti fideli, a fost Banca Comerciala Romana (BCR) care, in anul 2003, a propus Ministerului Administratiei Publice incheierea unui protocol privind "sustinerea Programului National pentru refacerea infrastructurii locale prin creditarea unitatilor administratiei publice locale".

Prin acest protocol, BCR se angaja sa ofere primariilor credite in conditii avantajoase. La acea vreme, controversatul protocol a fost interpretat ca o noua "inginerie financiara" a PSD, dirijata de Octav Cozmanca (pe atunci ministrul Administratiei Publice, institutie care avea si rolul de a ajuta primarii PSD sa raporteze "realizari marete" in campania electorala).

Scenariul era cu atat mai verosimil, cu cat contractul de creditare permitea si o perioada de gratie de 1 an, care putea coincide, "intamplator", cu anul electoral. Pentru a exista si o acoperire legislativa, Guvernul a emis o Ordonanta de Urgenta care, la vremea respectiva, a fost contestata vehement de Opozitie.

Ordonan