La 4 iunie 1920 s-a semnat la Trianon, din ansamblul castelului de la Versailles de langa Paris, Tratatul de pace cu Ungaria, prin care aceasta recunostea granitele si independenta Cehoslovaciei, Regatului Sarbo-croato-sloven, granitele cu Romania, prin renuntarea la teritoriile Transilvaniei si Banatului, precum si frontierele cu Austria, dupa dezmembrarea Imperiului austro-ungar. Sistemul Tratatelor de pace de la Versailles reprezinta semnalul politico-juridic de incheiere a primei mari conflagratii mondiale, care antrenase in ostilitati 33 de tari cu o populatie de peste 1 miliard de oameni, razboi sangeros, cu milioane de victime si distrugeri nemaiintalnite pana atunci, provocand disparitia a patru imperii: austro-ungar si otoman (dezmembrate), tarist si german. Conferinta de pace (pentru Germania) a inceput la 18 ianuarie 1919 cu participarea a 27 de state (delegatiile acestora au inclus cca 10.000 de consilieri si experti), iar semnarea Tratatului a avut loc la 28 iunie in Sala Oglinzilor din Palatul Versailles. Au urmat tratatele de pace cu fostii aliati ai Germaniei, respectiv Tratatul de pace cu Austria, semnat la 10 septembrie 1919 la Saint-Germain, care recunostea, in ceea ce ne priveste, intrarea in componenta Regatului Romaniei a Bucovinei, Transilvaniei si Banatului, apoi Tratatul de pace cu Bulgaria, semnat la Neuilly sur Seine la 27 noiembrie 1919, care consfintea, printre altele, frontiera romano-bulgara in conformitate cu Tratatul de la Bucuresti din 1913; au urmat tratatele de la Trianon, cu Ungaria, si de la Sevres, cu Turcia, ambele incheiate in 1920. La implinirea a 85 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, demonizat in exces, decenii de-a randul, de unii panonici, nostalgici dupa o tara in care populatia proprie abia depasea 40% din total, restul fiind romani, majoritari in Transilvania si Banat, cehi, slovaci, sarbi, croati, sloven