Mineriada e o inventie a regimului instalat in 1989. Toate mineriadele organizate intre 1990 si 1999 au urmarit consolidarea grupului Iliescu sau eliminarea adversarilor sai. In iunie 1990, prima si cea mai sangeroasa dintre mineriade a provocat un dezastru istoric. Grupul Iliescu, detinator al puterii, dar iritat de lipsa de recunoastere generala, a decis sa puna capat impotrivirii. Zdrobind-o.
Acest grup, condus de veterani ai subversiunii comuniste, a ales singurul instrument prescris pentru asemenea operatii de traditia comunista si fascista: razboiul civil controlat.
Zeci de mii de mineri au fost adusi din Valea Jiului la Bucuresti. Ei au pus stapanire pe oras, dupa ce au atacat Universitatea, sediile partidelor de opozitie si redactii de ziare. In tot acest timp, puterea legala a facut un pas inapoi si a asteptat incheierea secerisului de capete si valori. Sute de oameni au fost batuti bestial. Nimeni nu a calculat numarul mortilor.
Cifra zace si azi ingropata la Cimitirul Straulesti, unde au fost basculate cadavrele. O noua generatie de emigranti s-a format pe loc si a parasit rapid tara. Impotrivirea deschisa a devenit aproape ilegala. Romania e si azi cunoscuta in multe parti ale lumii ca tara in care vin minerii. Istoria politica a Romaniei a primit o corectie brutala din care nu si-a revenit inca.
La sfarsit, Ion Iliescu a privit peste toate acestea. Si i-a placut ce a vazut. Si a multumit minerilor. Demiurgul avea de ce sa fie multumit. Mineriada din iunie 1990 a fost a doua si cea mai durabila venire la putere a regimului Iliescu. Cu pretul unui razboi civil controlat, grupul Iliescu a pus bazele lumii in care traim.
Protejat de rivali si singur locuitor al propriului stat, grupul conspirativ Iliescu s-a dilatat pana la dimensiunile oceanice ale oligarhiei de astazi. Consecintele mineriadei din iunie