Nevoile si durerea, lipsa banilor si asuprirea ii faceau in trecut pe oameni sa ia calea codrilor si iubirea armelor. Haiducii au furat de la bogati si au dat la saraci. Unii dintre ei au ramas in legenda.
Tara Maramuresului are un trecut zbuciumat si plin de legende. Miturile locului pleaca, de cele mai multe ori de la realitate. Cum a reusit un "bandit", dupa cum il socoteau autoritatile, sa intre in constiinta oamenilor din Maramures ca un om binecuvantat, iubit si respectat? Ne spun chiar oamenii din timpul lui Pintea, prin cantecele pline de jale si multumire in acelasi timp pe care le-au lasat urmasilor, sa aiba si acestia o speranta, sa-l aiba pe Pintea! Jalea venea de la autoritati, de la grofi, bucuria venea de la Pintea, de la Haiduc. "Hai, Hai!... cat ii Maramurasu’/Nu-i ca Pintea Viteazu/Nu-i ca Pintea Haiducu!.../Pe bogati ii prinde-n cleste/Pe saraci bine-i pazeste...", cantau plini de recunostinta maramuresenii de la sfarsitul secolului al XVII-lea, inceputul secolului al XVIII-lea.
PROBLEMA HAIDUCEASCA. Omul cantat in Maramures, Cluj, Satu Mare si Bistrita era nimeni altul decat Pintea Grigore, cunoscut drept Pintea Haiducul ori Viteazul. El s-a nascut in comuna Magoaja, judetul Cluj, in anul 1670. "De unde-i Pintea de felii/Din Magoaja de la Ardeli". Moartea neagra l-a smuls de pe pamantul mult iubit in anul 1703. Pe langa cantecele si baladele elogioase la adresa haiducului, istoria ne ofera si informatii concrete din arhivele celor patru judete in care Pintea a impartit dreptate celor multi si saraci. In lucrarea "Documente inedite referitoare la Pintea Viteazul in arhivele maramusesene", Coloman Oszoczki prezinta informatii culese din mai multe surse, menite sa contureze imaginea celui care "pe saraci bine i-a pazit". Potrivit lui Oszoczki, aparitia haiducilor a fost precedata de ocuparea judetului Maramures de armata aus