"Moartea domnului Lazarescu" a rulat vineri seara si pentru bucuresteni, in absenta regizorului Cristi Puiu si a echipei sale. Sala Elvira Popescu a Institutului Francez nu a putut face fata numarului "Moartea domnului Lazarescu" a rulat vineri seara si pentru bucuresteni, in absenta regizorului Cristi Puiu si a echipei sale. Sala Elvira Popescu a Institutului Francez nu a putut face fata numarului mare de spectatori care de abia asteptau sa vada castigatorul premiului Un Certain Regard la Cannes si a nu mai putin de cinci premii la Festivalul Transilvania din acest an. Desi era programat sa ruleze la 20.30, in sala nu se mai putea gasi un loc liber cu aproape o ora inainte. Fiecare si-a gasit locul pe scaun, in picioare, sau pur si simplu, pe jos. Glasul Margaretei Paslaru a dat tonul de inceput. il vedem pe domnul Dante Remus Lazarescu in camera sa de apartament, dand de mancare pisicilor sale. Toata ziua se simtise rau. Ca sa mai alunge singuratatea, se afundase putin in sticla cu vin insa, normal, "ca tot omul". Sunase de vreo doua ori la Salvare si astepta sa-l vada un specialist. La ulcerul mai vechi, care incepuse sa il necajeasca, se mai adauga si o durere de cap. Domnul Lazarescu traia singur in apartamentul sau, tinandu-i de urat doar cele trei pisici. Avea o fiica emigrata in Canada, o sora in Targu Mures, iar sotia sa murise de ceva vreme. intr-un final, vine Salvarea, iar dupa un consult, asistenta decide ca este mai bine sa-l duca la un spital. il urca in ambulanta si, de aici, incepe calvarul pentru bolnav. Plimbat prin trei spitale toata noaptea, calatoria cu Ambulanta prin Bucuresti ia sfarsit dupa mai bine de cinci ore de vorbe urate si indiferenta din partea medicilor. Cristi Puiu, desi nu isi propune sa radiografieze sistemul sanitar din Romania sau sa il critice in vreun fel, a surprins in film exact realitatea dura din spitale. Cine a trait - pe