Născut la Sântana de Mureş, în anul 1894, într-o familie de ţărani, Ion Chinezu a fost o personalitate culturală emblematică a timpului său, circumscrisă spaţiului transilvănean şi, implicit, celui mureşean. I s-au dedicat mai multe studii şi lucrări, iar orice referire la cultura ardeleană din perioada interbelică l-a cuprins, în mod firesc, şi pe Ion Chinezu. Nici una din lucrări nu face însă referire la apropierea sa de dreapta legionară. După aproape 65 de ani, aflat la o venerabilă vârstă, Raoul Şorban, unul dintre cei care l-a cunoscut şi care a avut de suferit din cauza lui Ion Chinezu, face câteva aprecieri interesante şi incitante la această personalitate, într-un roman autobiografic intitulat "Invazia de stafii", apărut în 2003 la Editura Meridiane.

Ion Chinezu a fost un participant activ la evenimentele din 1918, fiind unul dintre cei care, în calitatea sa de membru al Consiliului Naţional Român din Târgu Mureş, a mobilizat ţăranii mureşeni pentru a participa la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie de la Alba Iulia. A urmat cu succes studiul literelor la Budapesta şi la Bucureşti, iar în 1930 a absolvit la Cluj un doctorat cu teza "Aspecte ale literaturii maghiare ardelene, 1919-1929". Deosebit de prolific, a fost prezent cu nenumărate articole, cronici şi traduceri din scriitori şi publicişti maghiari în diferite periodice. Tot în 1930, ca bursier al Universităţii din Cluj, a urmat la Paris cursurile de estetică ale lui Victor Basch şi cursuri de literatură comparată cu F. Badensperger şi Paul Hazard. După 23 august 1944, ca mai toţi cei din generaţia sa, a avut de suferit din partea autorităţilor comuniste instalate în România. A continuat să traducă însă din scriitorii germani (Thomas Mann şi Ana Seghers) şi maghiari (Jokai Mor, Moricz Zsigmond, Suto Andras etc.). Ion Chinezu s-a stins din viaţă în 1966.

Apropierea de dreapta

A