Discutiile pe tema infiintarii Fondului Proprietatea, entitate ce urmeaza a fi creata pentru despagubirea proprietarilor de drept ai imobilelor nationalizate, au intrat, mai degraba, pe palierul emotional si acest lucru era de asteptat. In primul rand, solutia guvernamentala, chiar daca nu este noua, ea fiind creionata in anul 1997 de catre fostul presedinte al Bursei de Valori Bucuresti, Viorel Marian Pana, se situeaza la limita normalitatii si constitutionalitatii. In al doilea rand, fostii proprietari sau urmasii acestora sunt indreptatiti sa critice initiativa Executivului, deoarece la nationalizare le-au fost confiscate bunuri certe, tangibile si nu o afacere cu grad de risc, inca necuantificat. De altfel, replica avocatei Valentina Topor certifica cele de mai sus. Domnia sa afirma urmatoarele: "Sa-mi spuna si mie, oricine, orice om cu cap, daca accepta ca pentru un bun, un imobil, un teren, sa primeasca la schimb nu bani, ci un risc. Pentru ca asta presupune oferta guvernamentala: un risc, niste actiuni cu o anumita valoare la Bursa, care astazi pot avea o valoare, maine nu".
Asa stand lucrurile, este deosebit de greu sa contrazici argumentele fostilor proprietari mai ales atunci cand in loc sa explici, creezi mai multa confuzie, asa cum a creat secretarul de stat in Ministerul Finantelor, Dragos Neacsu, care, saptamana trecuta, afirma urmatoarele:
"Despagubirile nu se pot face din bugetul de stat, pornind de la limitari obiective, cauzate de memorandumul cu FMI (...). Statul, care, trebuie sa recunoastem, este cel mai prost administrator, nu poate garanta acest fond". Cu toate acestea, ar trebui sa se inteleaga ca ne aflam intr-o situatie de criza care reclama masuri extreme, masuri care - se verifica si in acest caz - nu pot multumi pe toti cei in drept. Oricate critici s-ar aduce solutiei guvernamentale, este clar pentru toata lumea ca stat
