Eliberarea ziaristei franceze inseamna, intr-un fel, si eliberarea jurnalistilor nostri din conspiratia tacerii. Una cate una, piesele sunt puse la locul lor. Cei trei jurnalisti romani au Eliberarea ziaristei franceze inseamna, intr-un fel, si eliberarea jurnalistilor nostri din conspiratia tacerii. Una cate una, piesele sunt puse la locul lor. Cei trei jurnalisti romani au vorbit, ieri, pentru prima oara liberi, fara spaima ca pericliteaza viata colegei lor de celula. In beciul cu ziaristi se pare, insa, ca au mai ramas suflete. Iesirea la lumina, pe rand, a cate unui ostatic si apoi a altora pune societatea romaneasca in fata unei alt fel de realitati: profesionalizarea terorismului si conlucrarea serviciilor de informatii. Este limpede, pentru oricine, ca serviciile romanesti au lucrat, in Irak, mana in mana cu serviciile straine. Eliberarea ziaristei din Franta, cu toate ca nu se spune deschis acum, nu s-ar fi putut face fara ajutorul serviciilor de la noi. Paradoxul nu este insa acela ca romanii au ajuns sa fie cotati bine pe piata serviciilor din lume, ci acela ca de politica anilor saptezeci au ajuns sa profite, in bine, de asta data, oameni nascuti exact in acea perioada. Localizarea si recuperarea ziaristilor s-au facut, printre altele, si prin activarea studentilor racolati de servicii pe vremea cand erau la facultati din Romania. Nu a fost numai unul si nu au fost numai ei. Sunt si unii dintre arabii care au ramas aici si care au ajuns "bun al intregului popor", dupa cum se exprima un politician, nu de mult. Aceasta mobilizare de forte, atat pentru jurnalistii romani, cat si pentru cei straini, arata ca, pe anumite zone, se pot desfasura actiuni ample, cu toate orgoliile exacerbate ale unora. De multe ori, intre servicii a intervenit suspiciunea, de multe ori in interiorul celulei de criza era sa se nasca o a doua criza. Cu toate astea, interesul co