Inainte de primul razboi mondial, Braila a avut o figura de legenda: Codin, supranumit si "Uriasul portului". Din relatarile profesorului brailean Vasile Zbarcea, dar ajutati si de portretul facut de Panait Istrati in nuvela "Codin", incercam sa reconstituim figura fiorosului bandit.

Codin "era un mahalagiu cam de vreo treizeci de ani, gatit in straie de sarbatoare, luxos chiar, as putea spune, un lux baroc si popular. De statura atletica si cu o infatisare impunatoare, omul statea rezemat intr-un cot si imi suradea binevoitor. Fata lui, deformata din pricina obrajilor prea muschiulosi, avea o multime de urme lasate de taieturi de brici, sangerande inca si pansate cu foite de tigara. Mustata o avea neagra si tare rasucita; parul soios de unsoare parfumata si pieptanat mitocaneste (…)

Sub toraxul sau herculean era incins cu un brau lat, de lana alba, din care iesea manerul unui cutit varat in teaca. Langa el, o palarie noua si un ciomag noduros, de corn afumat. Daca n-ar fi avut niste ochi atat de cruzi si o talie de bataus, neobisnuita, as fi zis ca aveam in fata mea unul dintre acei numerosi muncitori din port, carora li se spunea "vagonari" - crai, betivani si zurbagii in toate zilele de sarbatoare" - , asa l-a descris scriitorul brailean Panait Istrati pe talharul Codin, in nuvela cu acelasi nume. Panait Istrati l-a intalnit pe talhar in cartierul "cutitarilor" din Braila, Comorofca, la varsta de 12 ani. Codin era o legenda inca de pe atunci, facuse puscarie, era un talhar supranumit "Uriasul portului" datorita staturii sale impunatoare.

URAT SI DE TEMUT. Comorofca, mahalaua braileana in care, inainte de primul razboi mondial - intre 1866 si, posibil, 1897-1898 - , a trait Codin, era de un pitoresc semibalcanic, avand conturul, atmosfera si izul sufocant al mizeriei, o mahala obisnuita cu violurile si crimele, care, nici astaz