Va redau mai jos o "poveste" adevarata, poate in felul acesta "starnesc" interesul celor care iubesc pasarile.
Era intr-o duminica din februarie, pe la orele 19.30, cand afara incepuse sa se faca mai frig. Pentru ca voiam sa servesc cina, m-am dus la bucatarie sa iau mancarea de pe balconas, de afara. Cand am deschis fereastra, nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca pe sarmele intinse in fata ei sta zgribulita o pasare mica cat un pui de vrabie, dar frumos colorata: capul galbui cu niste fulgisori parca mai zgribuliti sub cioc, pieptul si restul corpului de un verde deosebit, aripile cenusii spre negru, cu dungi galben-verzui, iar coada, de 5-6 cm, cenusiu spre negru. Era un papagal perus (din cate am aflat ulterior). Am intins mana si l-am luat, fara sa manifeste vreo impotrivire, iar cand i l-am aratat sotiei, a fost foarte surprinsa, dar si incantata ca l-am salvat. A doua zi, am alertat toti vecinii, ca poate l-a scapat cineva, dar nu s-a aratat nimeni interesat. In situatia asta, m-am repezit la piata, i-am luat o colivie si mancare si l-am instalat la bucatarie. La inceput, perusul a fost cam sperios, desi manca cu pofta tot ce-i dadeam si chiar incepuse sa cante, iar dupa 2-3 saptamani s-a acomodat perfect. Dimineata ii faceam curatenie, ii schimbam apa si mancarea, iar seara se suia pe balansoar si acolo dormea. La recomandarea unui cunoscut care creste sticleti, i-am pus intr-o zi niste nisip fin intr-o capsula de apa minerala. Asa am descoperit ca perusului ii place mult sa se joace. Dupa ce ciugulea putin nisip, lua capsula in cioc si o introducea in farfurioara cu apa. Atunci am incercat sa-i pun mai multe capsule goale si pe toate le baga in apa. Tot la recomandarea amicului, dupa doua saptamani i-am deschis usita si i-am dat drumul in bucatarie, punandu-i pe langa colivie vreo 6-8 capsule. Surpriza a fost mare, deoarece a iesit, nu s-a speriat
