Fagarasanul Aurel Vlaicu a incercat de doua ori sa fuga peste Dunare la sarbi si tot de doua ori a fost trimis inapoi in Romania. Il cheama Aurel Vlaicu. Ca sa fuga din tara a trecut de doua ori Dunarea inot la sarbi. Si tot de atatea ori a fost trimis inapoi. Prima data, in R.S. Romania.Apoi, in Romania.
Aurel s-a nascut in 1966, la Fagaras, apoi s-a mutat impreuna cu familia (parinti, o sora mai mare si doi frati mai mici) la Targu-Jiu. "Nu pot sa spun ca am dus-o rau. Dar in â85, tatal meu a murit intr-un accident de munca pe santier si totul s-a dat peste cap atunci. Pierderea tatalui a fost dureroasa pentru mine. Cred ca m-a maturizat repede." Dupa moartea tatalui, el ramasese omul de baza care trebuia sa tina casa. Lucra de la 18 ani, fiind angajat in Targu-Jiu la o intreprindere ca lacatus-mecanic.
SUNT LIBER! De-abia implinise 23 de ani cand, intr-o zi, si-a dat seama ca nu mai suporta sa traiasca intr-o tara multilateral dezvoltata. "Ma saturasem de tot, eram disperat. Cred ca din timpul armatei, cand am vazut cate mizerii se fac, incepusem sa ma gandesc sa fug din tara. Dar abia dupa cativa ani am luat asta in serios", spune omul. A hotarat ziua, 19 iunie a anului 1989, si a inceput sa se pregateasca. Si-a cumparat atlas geografic, alerga pe dealuri si cara in spinare prin casa tot felul de greutati pentru a-si creste rezistenta. Doar voia sa treaca Dunarea inot! A facut rost pana si de un binoclu de la un prieten bun de-al lui, spunand-i ca vrea sa mearga la munte. "Aurele, nu stiu ce vrei sa faci, dar, daca vrei sa treci Dunarea inot, sa ai un ac de siguranta la tine", l-a sfatuit prietenul lui. "Mi-a prins bine sfatul asta", zice acum Aurel. Nu a spus planul lui mamei sau fratilor, fiindca nu avea incredere in ei, "sa nu-i scape gura cumva, stiti cum se intampla. Iar mama, cum lucra la o unitate militara, putea sa aiba probleme".
