Dupa sinuciderea lui Decebal si pana la executia lui Ceausescu, traitorii de pe-aceste meleaguri viitor globalizate (integrate, mai intai si, apoi, acaparate!) si-au tot castigat, platind cu sange national, ratia de libertate. Imediat ce deveneam independenti, luptam pentru... eliberare. Am trait, asadar, secolele a doua milenii de eruptii vulcanice intr-o perpetua si apocaliptica efervescenta, vulcanul care suntem, ca natiune, zgandarindu-l semintiile jinduitoare si hulpave din tuspatru zari. Ne-am aparat, cat am putut, "saracia, si nevoile, si neamul", am mai dat si pe dinafara din noi, ca orice oala aflata pe plita incinsa, dar cel mai mult soarta ni s-a harazit de la Roma, Viena, Paris, Stambul, Berlin, Moscova si, acum, de la Bruxelles/ Strasbourg/ Washington. Astia am fost: copiii ploii, vesnic "ajutorati" de frati mai mari si tari.
Cand am incercat - prin cine stie ce Mircea (Batranul), Vlad (Draculea), Mihai (Bravul), Stefan (Uriasul), Tudor (Fulgerul), Constantin (Brancoveanul), Ioan (Cumplitul), Nicola Ursu (Horea), Avram (Craisorul), Alexandru Ioan (Domnul Cuza) - am fost trecuti prin foc si sabie ori asmutiti sa tradam si sa credem in ofertele (electorale?) ale opozitiei, asa incat, foarte adesea, dupa modelul european, cei ce erau alesii, aclamatii, aparatii si urmatii, deveneau indezirabili, buni de vandut, de dat jos si, de cele mai multe ori, pusi la zid, cu capul pe butuc, in streang, exilati ori sub lacate, sfartecati cu roata, cu camilele sau impuscati. De secole, aproape la fel si, neinvatati minte, continuand in veac, asa incat istoria nationala se repeta pedepsitor si tragic, ca un blestem.
Daca gresesc, sa fie ales sub sloganul antonimic "sa traiti mai prost!" ca sa va pot dovedi! Dupa sinuciderea lui Decebal si pana la executia lui Ceausescu, traitorii de pe-aceste meleaguri viitor globalizate (integrate, mai intai si, apoi, acapara
