Primul dintre ei se numeste Pedro Martinez. Un malac latino la vreo suta si ceva de kile, latos, cu fata brazdata de un varsat de vant netratat la timp, individul cu pricina se ocupa cu baseball-ul. Arunca iscusit mingiuca pentru New York Mets, echipa adulata in metropola si care are propriul canal tv, stare de fapt care-i indeasa in conturi o caruta de milioane de dolari pe an doar din salariu.
Lucru demn de remarcat, marea vedeta nu si-a renegociat contractele in euro, lucru care ar trebui sa ateste sanatatea economiei americane.
Unde intorci capul, de la orice ecran tv si pana-n ultimul magazin de suveniruri din China Town, Pedro Martinez e peste tot. Stiri cu noul bulgare de aur al Americii, tricouri cu numele si numarul sau pe spate, o imensa industrie publicitara se invarte in jurul marelui aruncator.
Mi-am dat seama cat este de adulat in momentul in care, in timpul unui conflict pe teren cu un rival alb, imensa majoritate alba a stadionului s-a ridicat instantaneu in picioare, scandand din toti rarunchii "Pedro, Pedro…".
Cel de-al doilea erou al mediei americane se numeste Michael Jackson. Omul care a dominat cu autoritate Billboard-ul, care a spart toate barierele, artistul complet, bogatasul facut din muzica, a ajuns azi o epava, care cheltuieste cu 20-30 milioane USD pe an mai mult decat castiga.
Soarta sa sta in mainile juratilor, care trebuie sa hotarasca daca ghidusiile sale sexuale cu copiii il fac au ba pasibil de a infunda puscaria.
Dezbateri fara de sfarsit – in care-si dau cu parerea analisti economici si de show-bizz, reverenzi ca Jesse Jackson, specialisti in viata vedetelor, colectionari de suveniruri care spera sa vanda bine dupa pronuntarea sentintei, in general o intreaga fauna care se hraneste din seva cadavrului inca pulsand – incearca sa lamureasca o serie de probleme gl
