Hotarat lucru, Traian Basescu si Alianta D.A. au un noroc nesperat. Tocmai cand presa isi ascutea cutitele ca sa ingroape parteneriatul dintre democrati si liberali, iata ca PSD se da in spectacol cu toata artileria grea, de la Iliescu la Nastase, cu Iorgovan si Geoana in rolurile secundare. Slab din punct de vedere artistic, spectacolul este totusi edificator in privinta destinului acestui partid care, sub diferite forme, a sufocat viata publica si institutiile statului din decembrie 1989 pana in decembrie 2004. Cu adevarat putem spune acum, imprumutand titlul romanului celebrului disident rus Vladimir Bukovski, ca vantul s-a intors. Cum titlul in cauza i-a fost sugerat lui Bukovski de un verset din Ecleziastul, putem medita asupra caracterului trecator al tuturor constructiilor politice. Ceea ce ne uimeste insa este faptul ca marele partid-stat nu explodeaza spectaculos, pastrand macar o umbra de maretie, ci, inainte de a se dezintegra, cade in derizoriu.
Sa recapitulam, asadar, evenimentele din ultimele zece zile. Dupa ce o parte din apropiatii sai incontestabili, in frunte cu Ioan Talpes, au parasit PSD, Ion Iliescu a anuntat ca el insusi se gandeste sa plece dintr-un partid care l-a sacrificat pe altarul unor manevre marsave. Adrian Nastase nu se sfieste sa-l mustre public pentru ca pune sentimentele proprii inaintea intereselor partidului, dar, imediat dupa aceasta punere la punct, senatorii PSD, inclusiv Mircea Geoana, fac temenele in biroul senatorial al lui Ion Iliescu, cerandu-i sa nu paraseasca nici partidul, nici sefia grupului parlamentar PSD inainte de incheierea acestei sesiuni. Iliescu accepta magnanim dar exigent: conditia pentru ramanerea sa este judecarea publica a tuturor coruptilor din partid. Ca si in anii 2002-2003, "coruptii" inseamna, in limbajul codat al lui Ion Iliescu, Adrian Nastase si oamenii sai. Ca asa stau lucrurile a conf
