Calea de la anonimatul Cupa Oraşelor Târguri până la grandoarea Ligii Campionilor a fost străbătută de forul care în acest an îşi aniversează 50 de ani de existenţă: UEFA. Pornind de la o iniţiativă firavă în 1954, cu trei angajaţi, UEFA a ajuns azi un furnicar de peste 200 de angajaţi şi nimic din ce mişcă în Europa fotbalistică nu se face fără acordul organismului continental.
La 15 iunie 1954, în Basel (Elveţia), lua naştere Uniunea Europeană de Fotbal Asociaţie (UEFA) care reuneşte astăzi toate cele 52 de naţiuni fotbalistice de pe continent. Creată de FIFA, alături de alte cinci federaţii (câte una pe fiecare continent) pentru o mai bună gestionare a fenomenului fotbalistic, UEFA a transformat fotbal dintr-o simplă distracţie a maselor într-o afacere cu o cifră a veniturilor de ordinul miliardelor de euro.
Începutul
Dacă la început forul continental avea doar trei angajaţi (!), astăzi o armată de peste 200 de oameni (administratori, specialişti, antrenori, jurnalişti sau translatori) îşi desfăşoară activitatea la noul sediu din Nyon.
Iniţial, UEFA a avut 25 de membri. În 1990, o dată cu dezmembrarea Uniunii Sovetice, s-au afiliat la forul european un număr impresionant de naţiuni, ajungându-se la 52 de membri.
Ideea aderării sub aceaşi conducere a întregului fotbal european a aparţinut fostului preşedinte al federaţiei italiene, Ottorino Barassi. În 1952-1953, acesta a iniţiat mai multe runde de negocieri cu Henri Delaunay şi José Crahay, preşedinţii federaţiilor din Franţa şi Belgia. Proiectul a prins contur abia în 1953, după ce FIFA şi-a dat acordul pentru costituirea unui for continental şi a aprobat statutul acestuia în Congresul de la Paris.
Prima iniţiativă a nou formatei UEFA a fost în 1955, atunci fiind organizată prima ediţie a Cupei Campionilor Europeni, competiţie care reunea la start campioanele tuturor ţărilor
