Marturiile atesta ca vechilor egipteni nu le era necunoscut prezervativul. Cu cateva milenii in urma - 1250 i.Hr. - , egiptenii foloseau o teaca confectionata din panza prin care se protejau de intepaturi de insecte, muscaturi de animale, dar si de boli.
Vechii chinezi isi bandajau penisul cu o foita din hartie sau cu matase, imbibate in uleiuri speciale. Romanii apelau la un fel de tampoane, si ele imbibate in solutii din ierburi. Picturile rupestre descoperite la Combarelles, in sudul Frantei, datate intre 100 si 200 d.Hr., sunt primele dovezi despre folosirea prezervativului pe continentul nostru.
Prima atestare, in Europa, prin anul 1500 d.Hr., a unei epidemii de sifilis coincide cu prima mentionare a prezervativului in volumul "De Morbo", apartinand lui Gabrielle Fallopius, anatomist italian. El face un prezervativ din panza si matase si il testeaza pe 1.100 de barbati, scapandu-i astfel de pericolul sifilisului. Pasim de acum in era perfectionarii prezervativului.
Dar mai intai sa precizam ca despre prezervativ ca mijloc de controlare a sarcinii s-a stiut mult mai tarziu. La finele secolului al XVI-lea, prezervativele devin mai sigure prin impregnarea cu o solutie din sare si ierburi.
Din piele, intestine, carapace...
Kawagata sau Kyotai sunt doua tipuri de prezervative, confectionate din piele subtire, ale japonezilor. Nu se stie daca acestea erau mai eficiente decat Kabutogata, prezervativ realizat din carapace de testoasa sau corn.
Filologii au stabilit doua teorii privitoare la etimologia cuvantului "condom". Prima se duce la numele colonelului Quondam, medic, dar si furnizor oficial de prezervative al lui Carol al II-lea. Astfel, regele s-a putut lasa in voie in bratele prostituatelor, fiind la adapost de boli, dar si de bastarzi. Aceasta teorie cu multe picanterii este completata cu o a doua, mai pe placul filolog
