Nu peste mult timp, dupa ce va primi o condamnare cu suspendare sau va fi eliberat pe motive de sanatate, Ion Iliescu isi va scrie Memoriile. Nu vom afla nimic nou. Autorul a spus de mult ce avea de spus. Ion Iliescu s-a exprimat si s-a explicat mereu, dar declaratiile si asa-zisele lui carti nu au facut decat sa demonstreze ca acest politician rezistent e totodata un fanatic. Nu un fanatic entuziast, ci un posedat veteran. Ideile lui Ion Iliescu s-au fixat de la prima indoctrinare, la mijlocul anilor ’40, sub dictare comunista. In urmatorii 60 de ani, nimic nu s-a schimbat in gandirea acestui om si nici nu se putea schimba. Ar trebui sa intelegem ca, in fond, comunismul doctrinar nu e o suma de idei in evolutie, ci o singura prescriptie, complet nonintelectuala si antisociala. E vorba de practica politica a conspiratiei si de tehnica loviturii de stat. Prin urmare, o practica si o tehnica. Cuvintele si scrierile lui Ion Iliescu nu spun nimic despre personaj. Practica si tehnica descriu tot.

Ion Iliescu incheie 60 de ani de practica politica asupra Romaniei cu un bilant sinistru: participarea la trei lovituri de stat. In 1945-’47, ca ucenic-asociat. In 1989, ca prim conspirator. Intre 13 si 15 iunie 1990, ca sef de stat. De fiecare data, statul roman a fost transformat prin forta, iar schimbarea a fost legitimata prin mici razboaie civile controlate. De fiecare data, un grup de soc recrutat de o elita conspirativa a zdrobit o minoritate fara adancime populara, sub privirile unei societati slabe, nepregatite pentru riposta solidara. Insa ultimul dintre aceste razboaie civile controlate, asa-zisa mineriada din 13-15 iunie 1990, a avut trasaturi distincte. Lovitura de stat din 1945 a fost usurata de dezordinea si oboseala sistemelor democratice, la sfarsitul razboiului. Armata sovietica a asigurat, la fata locului, deznodamantul. In decembrie 1989, rasturnare