Prin asumarea raspunderii pentru pachetul de legi privind proprietatea si reforma Justitiei, cabinetul Tariceanu isi face astazi iesire la rampa, pe o scena politica aflata in plina agitatie. Asa cum a facut Croitorasul cel viteaz, cu o singura lovitura, Guvernul si-a propus sa rezolve toate problemele restante de care depinde integrarea la 1 ianuarie 2007.

Ratarea inseamna nu doar amanarea cu un an, ci un duios adio spus UE, chiar daca multi europeni nu s-ar grabi sa umple batistele cu lacrimi la auzul unei asemenea vesti. In fata unei perspective ingrijoratoare, Executivul a decis sa actioneze cu heirupismul traditional, carpato-danubiano-pontic.

Se baga in acelasi pachet despagubirea fostilor proprietari cu concursurile pentru ocuparea functiilor de conducere in justitie, se amesteca bine, dupa care se spune ca asta e, daca Parlamentul nu inghite hapul, o festelim. Ceea ce este adevarat, pentru ca s-a asteptat pana cand nu se mai poate face nimic altceva.

Daca legile ar fi fost inaintate acum trei luni, ar fi existat ragazul dezbaterii lor. Acum e prea tarziu, iar singura solutie a ramas asumarea raspunderii. Pentru coalitia guvernamentala, problema cea mai mare este mobilizarea propriilor parlamentari.

Liberalii au dat deja un ordin intern prin care se interzice senatorilor si deputatilor partidului sa paraseasca garnizoana Bucuresti in urmatoarele trei zile. PD este si el la datorie, iar din partea aliatilor conservatori si udemeristi nu se intrevad tendinte centrifuge.

Ungurii si-au negociat bine interesele cu legea minoritatilor nationale, iar umanistii-conservatori sunt ultimii care ar pleca de la guvernare. Pentru PSD, ca principal partid de opozitie, lucrurile nu pica deloc intr-un moment potrivit.

Pe de o parte, partidul critica vehement mai ales pachetul reformei in justitie, fara sa r