Relatiile internationale sunt rezultatul unei permanente infruntari, alinieri si realinieri de forte colective, state sau organisme para-statale. In aceasta dinamica permanenta, cursul evenimentelor e fundamental determinat de factorul principal de initiativa, in functie de actiunea caruia se adapteaza fortele secundare, prin asociere sau opozitie cu cel dintai. In zilele noastre, relatiile internationale se desfasoara sub semnul globalizarii, rezultat politic final a trei mari socuri la scara mondiala petrecute in secolul al XX-lea: Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi Mondial si Razboiul Rece. In aceasta cursa istorica in trei etape, in fruntea clasamentului s-a situat puterea care a adaptat cel mai eficace la conditiile zilelor noastre civilizatia libertatii si a democratiei, pe temeiul celui mai rapid si masiv progres economic si tehnologic, Statele Unite ale Americii. Tendinta dominanta, unanim recunoscuta, a vremii este globalizarea, adica integrarea, la scara globului, a principalelor forte ale economiilor nationale, tot mai putin nationale si tot mai mult dependente de centrele globalizatoare. Din sfera tehnologiei si a economiei, globalizarea se revarsa tot mai puternic in cele mai variate domenii ale vietii sociale: raporturi politice, civilizatie, cultura, mentalitati etc. Globalizarea e �stadiul suprem� al tendintei istorice de constituire a unor largi zone de interdependenta - politica imperiala -, cu deosebirea ca, in procesul globalizarii, interdependenta tinde sa cuprinda intreg globul si ca se realizeaza nu prin juxtapuneri teritoriale, cat mai ales prin integrari structurale.

Primele impulsuri

Cel dintai impuls al globalizarii a venit in secolul trecut din Europa, zona cea mai avansata a lumii, unde, odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial in 1914, a pornit lupta pentru ceea ce un cugetator german al vremii a numit dominium