Intemeietori de partide postdecembriste, seniori politici postcomunisti, lideri ce pareau sudati de scaunul puterii in partidele lor, toti par sa astepte, invariabil, lovitura destinului: inlaturarea lor chiar de catre cei ce i-au protejat si promovat. Mitologia greaca consemneaza o stare de lucruri asemanatoare.
Vechii greci credeau ca zeii pe care ii venerau sufereau de o neincredere innascuta in odraslele lor. Noii zei erau suspectati de parintii lor, pe baza prorocirilor, ca vor sa ii indeparteze de la putere. Uranus isi inchisese odraslele in Tartar, fara sa poata pacali insa soarta care il avertizase pe zeul cerului ca progeniturile sale si ale Geei, zeita pamantului, ii vor lua puterea. Cronos, fiul sau, desi isi inghitea de la nastere copiii, va suferi de aceeasi soarta. Uranus a fost rasturnat din jiltul puterii peste tot si toate de fiul sau Cronos. Acesta, la randul sau, a fost inlaturat de fiul sau, Zeus, care a devenit stapanul Olimpului.
Primii zei ai politicii postcomuniste romanesti sufera de sindromul lui Uranus si Cronos, zeii intemeietori. Nu exista gand care sa ii intristeze mai mult pe sefii partidelor noastre decat acela ca odraslele lor politice, uneori ridicate de foarte de jos si asezate alaturi la masa puterii, ii vor sfasia cu prima ocazie. Aprehensiunea de a fi inlaturati de la putere ii macina. Si pe buna dreptate.
Noii lideri ai partidelor, dupa o perioada de coabitare cu cei ce i-au ridicat, par a fi predestinati paricidului politic. Ca si cum acest act de ucidere politica a predecesorilor este, ca intr-un ritual de sacrificare, actul de consacrare in politica mare. Cei cu scrupule, animati de loialitati si recunostinte, nu par sa aiba nici o sansa.
Creatii si creatori politici
Nu trebuie sa deplangem insa ceea ce pare a fi o lege naturala a politicii, succesiunea la putere. In principal dupa alegeri, in
