În patria care pe nedrept ar putea fi socotită - prin "studiile" semnate de Alfonso di Nola, Furio Jesi sau Claudio Mutti - unul din focarele "scandalului Mircea Eliade", a apărut la Editura Bollati Boringhieri din Torino spectaculoasa biografie L'uomo sul tetto. Mircea Eliade e la "storia delle religioni".
Autorul acesteia, Pietro Angelini, predă istoria religiilor şi antropologie culturală la Istituto Orientale din Napoli şi este semnatarul a numeroase studii în domeniul ştiinţelor antropologice şi religioase.
Nu în scopuri encomiastice am folosit calificativul "spectaculoasă", ci pentru a sublinia tocmai "normalitatea" criteriilor epistemice pe baza cărora profesorul Angelini a gândit această biografie Mircea Eliade.
Astfel, L'uomo sul tetto. Mircea Eliade e la "storia delle religioni" şi-a propus să prezinte într-o abordare normală, ce pare astăzi aproape imposibil de conceput în "cazul Eliade", întrepătrunderea vârstelor biologice cu etapele vieţii intelectuale, Pietro Angelini neomiţând ceea ce numeşte, cu ironie abia disimulată, "il suo poco chiaro passato rumeno" (prea puţin limpedele său trecut românesc). Acesta este, de pildă, invocat şi interpretat - fără intenţii agresiv minimalizatoare - numai în scopul definirii contextului complex al îndelungatei elaborări şi al controversatei receptări în Occident a Tratatului de istorie a religiilor, supus uneori răstălmăcirilor în cu totul alte scopuri decât cele ştiinţifice.
Premisa fundamentală a autorului italian este aceea că a sosit vremea unei reevaluări - proces cât se poate de firesc în noul context axiologic al secolului XXI - a moştenirii lui Mircea Eliade în ştiinţa şi disciplina istoriei religiilor, Angelini constatând - spre luarea noastră aminte - că "cel puţin în Italia, pentru Eliade au luat sfârşit vremurile arcurilor de triumf sau ale baricad
